Brâncuși la Târgu Jiu: când comanda Arethiei Tătărescu devine destin
Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu reprezintă nu doar o conexiune între personalități marcante ale culturii românești, ci o poveste care reflectă modul în care arta, memoria și comunitatea se pot întâlni într-un spațiu și timp concret. În această perspectivă, întâlnirea dintre sculptorul care a revoluționat sculptura modernă și inițiativa unei societăți civile conduse de o femeie implicată devine o lecție despre construcția patrimoniului cultural și despre importanța infrastructurii civice în afirmarea artei publice. Casa Tătărescu, adăpostind lucrări ale ucenicei lui Brâncuși, Milița Petrașcu, devine astfel un punct de legătură între trecut și prezent, între universul intim al artei și dimensiunea sa publică.
Brâncuși la Târgu Jiu: când comanda Arethiei Tătărescu devine destin
Constantin Brâncuși, sculptorul născut în România care a revoluționat conceptul de sculptură modernă la nivel mondial, a avut o relație emblematică cu orașul Târgu Jiu prin intermediul ansamblului monumental realizat la cererea Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu. Această colaborare a fost facilitată de legătura dintre Brâncuși și ucenica sa, Milița Petrașcu, care a reprezentat o punte umană între artist și inițiativele culturale locale. Casa Tătărescu din București, unde se află piese sculptate de Milița Petrașcu, devine astfel o expresie fizică a acestei legături, îmbinând în spațiul său numele celor trei personalități și oferind o continuare a poveștii Brâncuși în contextul cultural românesc.
Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului
Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului interbelic Gheorghe Tătărescu, a jucat un rol esențial în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Ca președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea a fost motorul unor inițiative culturale și sociale menite să coaguleze memoria colectivă și să creeze infrastructură culturală durabilă. Sub conducerea ei, s-au derulat campanii de strângere de fonduri și proiecte menite să susțină patrimoniul local, precum inaugurarea Muzeului „Alexandru Ștefulescu” în 1926 sau protejarea unor situri de importanță istorică și memorială.
Arethia Tătărescu a înțeles că memoria eroilor nu se păstrează prin simple cuvinte, ci prin forme care să rămână și instituții care să reziste în timp. Această perspectivă a fost vitală pentru acceptarea și susținerea proiectului brâncușian, care nu a fost doar o comandă artistică, ci un demers cultural și civic.
Drumul spre Brâncuși: de la recomandare la acceptare
Inițiativa de a realiza un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial a fost propusă în 1935 Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, iar propunerea a trecut mai întâi pe la Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși. Aceasta a recomandat cu convingere artistul, considerându-l cel mai potrivit pentru un astfel de proiect care să depășească canoanele tradiționale ale monumentelor publice.
Constantin Brâncuși a acceptat comanda cu o bucurie discretă, simbolică pentru întoarcerea sa „acasă”. Importanta decizie a fost că sculptorul a refuzat să fie remunerat pentru lucrarea sa, transformând astfel proiectul într-un dar cultural și o responsabilitate publică, subliniind legătura profundă dintre artă și comunitate.
Ansamblul de la Târgu Jiu: un proiect urban și simbolic
Ansamblul monumental nu este doar o colecție de sculpturi, ci un proiect urban integrat în structura orașului. Susținut financiar de Liga Națională a Femeilor Gorjene și de guvernul condus de Gheorghe Tătărescu, proiectul a inclus trasarea Căii Eroilor, o axă ce leagă malul Jiului de zona cazărmilor, prin Grădina Publică. Această axă a fost gândită pentru a crea o experiență simbolică și ritualică, ce traversează orașul și conectează spațiul public cu memoriile colective.
- Poarta Sărutului: simbol al trecerii și al unificării;
- Masa Tăcerii: spațiu de reflecție și comuniune;
- Coloana Infinitului: o verticalitate ce exprimă recunoștința fără sfârșit.
Acest ansamblu a fost inaugurat în 1938, marcând un reper în arta monumentală românească și internațională.
O parte din povestea Casei Tătărescu se scrie și online. Pe contul nostru de Instagram, publicăm constant fragmente din interiorul de pe Polonă 19: spațiile, detaliile, lumina unui loc care merită arătat, nu doar povestit.
Milița Petrașcu: puntea între Brâncuși și Arethia Tătărescu
Ucenica lui Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, a avut un rol crucial în consolidarea legăturii dintre sculptor și proiectele culturale inițiate de Arethia Tătărescu. Implicată în realizarea unor monumente cu încărcătură simbolică, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, Milița Petrașcu a devenit un pilon al memoriei artistice românești, păstrând și transmițând filiația artistică a maestrului său.
Prezența sa la Casa Tătărescu din București, unde se află o bancă și un șemineu sculptate de ea, oferă un punct de legătură material și spiritual între Brâncuși, Arethia Tătărescu și moștenirea culturală a Gorjului.
Casa Tătărescu: patrimoniu viu al artei și memoriei
Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19 din București, este mai mult decât o simplă locuință istorică. Prin prezența lucrărilor realizate de Milița Petrașcu, aceasta devine un spațiu de întâlnire între trei nume esențiale pentru cultura românească: Constantin Brâncuși, ucenica sa și Arethia Tătărescu. Casa are astfel o dimensiune simbolică, fiind o expresie a continuității și a dialogului între generații, dar și un punct de reper pentru înțelegerea modului în care arta și memoria se pot integra în viața cotidiană.
Moștenirea ansamblului și provocările istorice
Ansamblul de la Târgu Jiu a traversat momente dificile, în special în perioada postbelică, când a fost contestat de regimul realismului socialist, considerat expresie a „formalismului burghez”. Coloana Infinitului a fost chiar amenințată cu demolarea de mai multe ori, iar întreaga operă a fost supusă unui proces complex de reevaluare culturală și socială.
În acest context, rolul Arethiei Tătărescu și al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene a fost esențial pentru protejarea și promovarea ansamblului ca element central al identității locale și naționale. Astfel, memoria sculptorului și a operei sale a fost readusă în conștiința publică, iar ansamblul a devenit un simbol al rezistenței culturale.
Expoziția de la Timișoara și relevanța contemporană a lui Brâncuși
Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, organizată la Muzeul Național de Artă Timișoara între 2023 și 2024, a constituit o reîntâlnire majoră a publicului român cu opera sculptorului. Cu peste 100 de exponate, inclusiv lucrări împrumutate de la instituții prestigioase, evenimentul a atras aproximativ 130.000 de vizitatori, confirmând interesul continuu pentru moștenirea brâncușiană.
Acest moment cultural subliniază că moștenirea lui Constantin Brâncuși nu este una statică, ci continuă să inspire și să genereze dialoguri în contemporaneitate.
„Brâncuși”, documentar de Cornel Mihalache (1996), prin fotografii, însemnări și locurile care i-au marcat viața.
Întrebări frecvente
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu?
Arethia Tătărescu a condus Liga Națională a Femeilor Gorjene și a fost principalul inițiator și susținător al ansamblului monumental de la Târgu Jiu, mobilizând resurse financiare și sprijin public pentru proiectul dedicat eroilor din Primul Război Mondial.
Cum a fost implicată Milița Petrașcu în legătura dintre Brâncuși și Arethia Tătărescu?
Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, a fost cea care a recomandat sculptorul pentru proiectul ansamblului de la Târgu Jiu, facilitând astfel colaborarea dintre Brâncuși și Liga Națională a Femeilor Gorjene.
Ce reprezintă Casa Tătărescu în contextul moștenirii brâncușiene?
Casa Tătărescu din București adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, și reprezintă un spațiu simbolic care leagă numele sculptorului, ale ucenicei sale și ale Arethiei Tătărescu, reflectând continuitatea și influența artei brâncușiene în patrimoniul cultural românesc.
De ce este importantă „Calea Eroilor” în ansamblul de la Târgu Jiu?
„Calea Eroilor” este axa urbană care leagă elementele ansamblului de la Târgu Jiu, creând un traseu simbolic și ritualic ce integrează sculpturile lui Constantin Brâncuși într-un spațiu public cu o semnificație profundă pentru memoria eroilor.
Cum a influențat „Coloana Infinitului” percepția asupra sculpturii moderne?
„Coloana Infinitului” a reprezentat o expresie inovatoare a sculpturii moderne, concentrând ideea de recunoștință fără sfârșit prin repetitivitatea și verticalitatea sa, influențând astfel modul în care forma și simbolul sunt integrate în arta contemporană.
Povestea nu se oprește la Târgu Jiu. Pe Strada Polonă 19 din București, Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși și femeia care, prin recomandarea ei, a făcut posibilă întâlnirea dintre sculptor și ansamblul de la Târgu Jiu. Aici, o bancă și un șemineu vorbesc în aceeași limbă a formei esențiale pe care Brâncuși a inventat-o, doar că o fac în tăcerea unui interior, nu pe o axă monumentală. Casa leagă trei nume, Brâncuși, Milița, Arethia, într-un singur spațiu, și transformă o adresă bucureșteană într-un capăt de traseu cultural care merită parcurs. E cel mai aproape pe care poți ajunge de universul brâncușian fără a părăsi Bucureștiul.
Noutati
